Încondeierea ouălor: talent, artă, pasiune, bucurie

Pentru cititorii noștri din întreaga țară, vă rugăm să vă  prezentați.
Mă numesc CHAR ASPAZIA, am 40 de ani, m-am    născut în satul Măgura, comuna Ulma, şi locuiesc acum  în sat Ghicea, comuna Izvoarele Sucevei, din județul  Suceava.
La ce vârstă și sub îndrumarea cui ați încondeiat pentru  prima oară un ou?
Sub îndrumarea tatălui meu, la 10 ani am încondeiat primul ou. De fapt, tatăl meu a fost promotorul acestui meşteşug în satul Măgura şi mulţi au învăţat meserie de la dânsul. Acum tata are 83 de ani şi dânsul face chişiţele cu care lucrăm la încondeiere.
Vă rugăm să ne povestiți pașii pe care i-ați făcut mai departe, în evoluția acestei arte populare. Când a devenit încondeiatul o pasiune pentru dumneavoastră și când ați transformat-o într-o ocupație?
De la 10 până pe la 15 ani am fost ucenică la tata. La început cel mai greu a fost să realizez prima linie, adică linia care defineşte modelul oului. Cu timpul, am ajuns să fac singură toate etapele încondeierii şi la 15 ani am început să lucrez pe cont propriu. Pasiunea pentru încondeiat a fost de la început, iar în timp a ajuns un mijloc de existenţă, întrucât în zona noastră, în afară de creşterea animalelor şi lucrul la pădure, nu aveam altă sursă de venit.
Veți transmite mai departe tradiția? Ați învățat deja alte persoane să încondeieze ouă?
După cum am precizat, eu am moştenit dragostea pentru încondeiat de la tata și a devenit tradiţie şi în familia mea. Eu mi-am învăţat în primul rând copiii. Am şase copii, cinci fete şi un băiat, şi toţi moştenesc talentul şi dragostea pentru acest meşteşug. De multe ori, când se întorceau de la şcoală, copiii se opreau întâi să „scrie“ câte un ou sau două, apoi se apucau de teme. De asemenea am învăţat şi alte persoane din sat să încondeieze ouă.
Dumneavoastră sau cineva din familie vă mai ocupați și cu confecționarea altor obiecte populare tradiționale românești?
Un timp, am lucrat şi cusături populare pe pânză de casă, cămăşi naţionale, feţe de masă, ştergare. Din păcate, aceste obiceiuri şi meşteşuguri s-au mai pierdut, mulţi consideră aceste lucruri prea vechi pentru a le mai pune „la vedere“ în locuinţele de azi.
Cum vă alegeți ouăle ce urmează a fi încondeiate? Aveți o sursă anume? Ce condiții trebuie să îndeplinească oul ce urmează a fi încondeiat?
În general, lucrez numai pe ouă de raţă, pentru că sunt mai mari, mai netede, au coaja mai tare şi au un luciu aparte. Uneori întâmpin greutăţi în aprovizionarea cu ouă, le cumpăr din comerţ sau de la persoane particulare, dar sunt perioade în care le găsesc mai greu.
Vă rugăm să ne povestiți despre materialele folosite și despre succesiunea operațiilor. La încondeierea ouălor folosiți și vopsele obținute din materiale naturale?
Pentru încondeiere este nevoie de ceară naturală, culori şi instrumentul cu care lucrez, numit chişiţă. Este un beţişor de lemn, care are fixată la unul dintre capete o pâlnie minusculă, confecţionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. Înainte de încondeierea propriu-zisă, pentru a rezista cât mai mult timp, se scoate conţinutul oului cu ajutorul unei seringi şi se spală coaja oului. Pentru ornamentare se foloseşte ceară caldă, cu care se trasează desenul dorit pe oul alb. Acest traseu va rămâne alb la final. Se scufundă apoi oul în vopsea galbenă, se usucă, apoi se trasează liniile care vor rămâne în final galbene. Ulterior oul se scufundă în vopsea roşie. Din nou se continuă desenul cu ceară şi se scufundă apoi oul în culoare neagră. Procedeul se repetă în funcţie de numărul de culori folosite, pornindu-se de la culoarea cea mai deschisă către cele mai închise. La final ouăle se încălzesc, ceara se șterge cu o cârpă, iar modelul rămâne imprimat pe coaja oului. Pentru a le oferi luciu şi pentru a le proteja, ouăle încondeiate se acoperă cu un strat de lac.
În trecut, ouăle se vopseau în culori vegetale, dar astăzi se folosesc cele sintetice, chimice. Tatăl meu folosea culori vegetale, pe care le prepara din diferite plante: coajă de măceş, coajă de măr, roibă, coji de ceapă roşie pentru roşu, frunze de nuc, floarea-soarelui pentru verde, coajă de ceapă albă, mălin, flori de tei pentru galben, coajă de nucă şi arin pentru negru şi viorele pentru albastru. Culorile sintetice folosite astăzi sunt mai vii, uneori mai vesele.
Ouăle încondeiate sunt foarte rezistente în timp, pot să reziste zeci de ani, îşi pierd poate puţin din luciu, dar arată mereu foarte bine.
Câte modele cunoașteți? Puteți să le denumiți? Care este preferatul  dumneavoastră și de ce îl preferați?
Cunosc multe modele, cu simboluri religioase,  geometrice, vegetale, fiecare dintre ele simbolizează  ceva. De exemplu, unul dintre cele mai vechi modele,  denumit „Calea nesfârşită“, este o spirală care se  desfăşoară pe întreaga suprafaţă a oului şi simbolizează  eternitatea. Apoi un alt model este „Crucea Păştii“, crucea  cu care creştinii împodobesc pasca pe care o duc la biserică în noaptea Învierii. Steaua este un alt motiv răspândit în zona noastră, a Bucovinei. Modelele sunt variate şi diferă în funcţie de imaginaţie. Eu nu am un model preferat, toate îmi sunt dragi, mereu încerc să creez altele noi. Fiecare încearcă să-şi pună amprenta asupra modelelor. Acum ouăle sunt încondeiate preponderent cu modele geometrice şi mai rar cu motive „bătrâneşti“. Acestea din urmă sunt în mare măsură uitate sau unii ezită a le folosi, considerând „ouăle bătrâneşti“ o marfă greu vandabilă.
Ce semnificație au culorile folosite?
Culorile care se folosesc la încondeierea ouălor nu sunt întâmplătoare, fiecare simbolizează ceva. De exemplu: roşul este simbol al sângelui, al dragostei şi al focului, galbenul este simbol al soarelui, al luminii, al tinereţii, albastrul este simbol al cerului, al sănătăţii şi vitalităţii. Verdele simbolizează prospeţime şi speranţă, iar negrul este simbolul pentru pământ, eternitate şi statornicie.
Aveți o performanță personală, măsurată într-un anumit număr de ouă pe zi sau pe săptămână? Cu trecerea timpului, ați devenit mai exigentă cu munca dumneavoastră?
Performanţă? În această artă nu poţi lucra „cu viteză”, sunt etape care trebuie parcurse, nu poţi sări peste ele. E un lucru pentru care este nevoie de multă răbdare, migală, imaginaţie şi inspiraţie. Pot face cam 8 –10 ouă pe zi, depinde de model şi uneori şi de starea sufletească.
Exigentă? Da. Cu siguranţă am devenit mai exigentă în realizarea ouălor, trebuie să fie de calitate ca să le putem vinde. Societatea Cooperativă Meşteşugărească ARTĂ şi ARTIZANAT „SUCEVIŢA“ din RĂDĂUŢI, unde sunt angajată, trebuie să livreze produse de calitate la beneficiarii din ţară. Trăim într-o societate ce tinde a deveni tot mai comercială şi atunci şi oul „închistrit“ tradiţional s-a transformat în timp, astăzi sunt căutate şi ouăle cu ornamente în relief, realizate cu ceară colorată. Ne adaptăm cerinţelor şi pieţei.
Ce simțiți când încondeiați ouă? Dar când priviți ouăle încondeiate?
Bucurie şi satisfacţie, mai ales când oul este perfect.
De-a lungul timpului ați avut un ou care v-a fost atât de drag încât v-a fost greu să îl oferiți sau să-l vindeți? Aveți o colecție personală?
Toate ouăle mi-au fost dragi, în fiecare am pus o părticică din sufletul meu. Din păcate, greutăţile vieţii au făcut ca de multe ori să vând şi ultimul ou realizat.
Ați participat vreodată la un concurs de încondeiat ouă?
La concursuri nu am participat, doar la târguri de profil: TINART – târg al Cooperaţiei Meşteşugăreşti, TINCOOP, TIBCO şi altele, organizate la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Bacău. Străinii apreciază în mod deosebit ouăle încondeiate, dar am întâlnit şi români care sunt interesaţi, cărora le place arta tradiţională românească.
Sunteți mândră că în Bucovina se păstrează aceste frumoase tradiții? Câți dintre consătenii sau rudele dumneavoastră mai încondeiază ouă?
Atâta timp cât ouăle încondeiate vor fi apreciate, tehnica se va menține. Sunt mândră că aceste frumoase tradiţii se păstrează şi astfel cele mai frumoase ouă de Paşti aduc şi acum faimă Bucovinei. Este foarte important ca şi tinerii să înveţe tehnica pentru a păstra tradiţia. Spre bucuria mea, sunt mulţi consăteni care încondeiază ouă, care transmit nu numai în familie acest meşteşug, ci şi oricui doreşte să înveţe tainele încondeierii ouălor.
Cum vă simțiți când știți că ouăle dumneavoastră bucură inimile altor români în zi de mare sărbătoare? V-ați gândiți vreodată la acest lucru în ziua de Paște?
Uneori încondeierea ouălor este privită de unii doar ca o afacere, uneori este un mod de existenţă, alteori devine automatism, dar în final rămâne bucuria că munca mea este admirată şi bucură inimile altor români şi nu numai. Mă bucur când văd că ouăle sunt apreciate şi nu numai în zi de Paşti, ci mereu.
Asemenea ouă încondeiate, ca și alte articole de artizanat, puteți găsi la magazinul PUBLITER, situat în Piața Moghioroș (Drumul Taberei nr. 44, Complex Comercial – Parter), tel. 0723 314 012.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*